Despre cum creste Tudor mare, cronologic

Acum Tudor are 2 ani si 8 luni. Trebuie sa fac ceva efort sa imi aduc aminte ce s-a intamplat in doi ani de zile. La capitolul evolutie a fost asa:
- la 7 luni i-a iesit primul dinte
- la un an a inceput sa mearga
- la un an si 3 luni spunea: mama, tata, Tu..d.. (=Tudor), miau, ho-ho (=cum face cainele), mo-mo (cum face ursul), muu (vaca), ma-ma (rata), mai stie cum face pestele (dat din buze), cum face calul (cand tropaie), mai zice ba-du (=brad), ba-ma (=bambus (A rupt pe-amandoi bambusii, in procesul de explorare)), cum face trenul Uu-uu, masina bram-bram (fara R). Mai zice: tzitzi (evident!), lm (lamaie), da, nu.
- tot la un an si 3 luni: se suie singur pe scaunul din bucatarie, pe scaunul de birou.
- la 2 ani si 6-7 luni a inceput sa faca la wc/olita si nu i-am mai pus scutec decat ocazional. Mai exact, a inceput sa faca caca la wc. Pipi facea la olita/wc, insa pt. caca cerea scutec. Pana intr-o zi cand a acceptat sa faca la wc, apoi numai asa a facut. Noaptea nu facea de obicei pipi, avea scutecul uscat dimineata, asa ca, prin iunie2013 am renuntat si la scutecul de noaptea.
- Acum, la un doi ani si jumate trecuti, se poate vorbi cu el aproape ca si cu un om mare. Cel putin eu asa vorbesc cu el. Si intelege, de cele mai multe ori.
Orice crestere are si o descrestere ( a se citi involutie).
Cum a involuat Tudor, de la nastere pana acum (speram ca e doar temporar):
- cand avea 7-8 luni am avut abonament la piscina (la Rin) si mergeam de aprox.3 ori pe sapt. Si ii placea. Pe cand avea 8-9 luni am fost la mare, a intrat in apa fara probleme, a stat in colac si i-a placut. Acum, de mai mult de 1 an de zile, de pe la 1 an si 4-5 luni, nu mai vrea sa intre in apa sub nici un chip. Nici baie in cada, nici piscina, mare...
- La mare, anul trecut, in 2012, a stat in piscina primele 4 zile si i-a placut, apoi n-a mai vrut, nici mare, nici piscina. Anul asta, in iulie 2013, in 2 mai, nici nu a vrut sa se apropie de mare. A intrat doar in piscina gonflabila.
- cand mergem cu el la piscina, la IDM (rar, de vreo 3 ori in jumate de an), face scandal monstru cand e bagat in apa.
- la 1 an si jumatate se urca pe spalier pana sus, fara probleme, sustinut un pic de la spate. Acum, la 2 ani jumate ii e frica! Nu se mai urca mai sus de 1 metru.
- la 1 an si ceva manca banana cu avocado. Acum nu-i mai place.
In ce priveste frica, noua achizitie a lui Tudor, odata cu varsta, mai exact de pe la 1 an si 4-5 luni, aceasta are si parti bune:
- nu se mai duce sa traga de par cainii si pisicile, cainii de obicei ii evita.
- nu se suie pe nustiuunde, ca sa cada in cap din greseala, nu se da pe moto daca e vale mai abrupta samd.
Speram la cat mai multe evolutii si la disparitia acvafobiei!

Memoria corpului

Nu am o memorie foarte buna. De multe ori uit ce am mancat acum doua zile. Uit ce medicamente mi-a prescris doctorul la anterioara infectie urinara pe care am avut-o, ca sa le folosesc atunci cand simptomele bolii se repeta. Uit ca mi-am propus sa nu mai mananc dulciuri si sa fac gimnastica. Uit sa stau dreapta si sa beau destula apa. Uit care dintre ochi are dioptrii mai mari si care vede mai bine.
Corpul insa tine minte toate astea. Si multe altele. Eu am uitat ce boli am facut in copilarie. Am uitat cate medicamente si injectii am luat. Stiu doar ca au fost destul de multe. Am uitat cand mi-a venit pentru prima data menstruatia. Am sa uit, probabil, peste cativa ani, la ce varsta mi-am inceput viata sexuala, cand am facut sex neprotejat, cu cine samd. Corpul nu uita nimic. Ca dovada, aparitia lui Tudor. Noi, eu si prietenul meu, nu ne mai aduceam aminte cand si unde s-a intamplat. Corpul meu insa a tinut minte, si uite-asa a aparut Tudor.
Despre el voiam sa vorbesc in acest post, mai exact despre ce tin eu minte referitor la corpul lui si ce ar trebui sa stie si el cand va fi mai mare. Pentru ca, la fel ca al meu, si corpul lui va tine minte toate bolile si tratamentele care le-a luat, toate mancarurile care le-a mancat. Si poate ca, unele lucruri, ii va fi util sa le stie.
Poate ii va fi util sa stie ca, la varsta de doi ani si patru luni s-a lovit la piciorul stang si a schiopatat vreo zece zile. Mi-ar place sa stiu ca piciorul lui a uitat acest incident si ca, peste 50 de ani, nu va da semne de subrezenie la nivelul articulatiei sau mai stiu eu unde. Sper din tot sufletul sa nu se intample asta. Dar, ma simt datoare sa ii spun lui Tudor, sa stie ca, poate nu-i ok sa topaie in piciorul stang, pe o distanta de 2 km.

Pe unde ma mai distrez cu Tudor (organizat...)

Dat fiind ca am foarte mult de recuperat in ce priveste scrierile despre Tudor, am sa incep cu ceva mai simplu si mai concret: spectacole, ateliere, teatre la care am fost impreuna. Deocamdata nu sunt multe, asa ca va fi mai simplu (mai simplu decat alte aspecte care vreau sa le scriu si care nu mi le amintesc: patanii, replici haioase, excursii, boli samd.)
Prima piesa de teatru la care am fost cu Tudor a fost Alb si Negru, la Teatrul Ion Creanga. Asta a fost asta vara, pe cand T. avea 1 an si 7-8 luni. A fost ok, nu prea mai tin minte mare lucru din piesa, tin minte doar ca, la final, copiii au putut sa vina pe scena, sa deseneze cu mina neagra, lucru care l-a incantat. Vazand acum poze cu piesa, imi dau seama ca era cu o minge mare gen balon, care acum il sperie foarte tare. Atunci nu tin minte sa fi avut ceva. Nu stiu de cand s-a declansat aceasta teama de baloane, de mingi mari si usoare gen balon. O fi fost atunci?